Epoca de aur a jocurilor pe 8 biți este o jenă a bogățiilor, iar titlurile moderne l-au aruncat în mod corespunzător pentru îndrumare inspirațională, omagiu și apucări ieftine pentru nostalgie. În ciuda acestui fapt, există întotdeauna anumiți clasici ale căror morminte sunt relativ netulburate, cum ar fi cursa istorică a francizei Ninja Gaiden pe NES originală, o trilogie de platformeri dificili care reprezintă punctul de săritură pentru The Messenger, un hibrid 8 și 16 -umagiu omagial lui Ryu Hayabusa, dar strălucitor cu un simț imaculat al mișcării și un simț al umorului contagios și ireversibil.
Povestea este spusă într-un text de dialog și în „cinematici” din vechea școală, și este în mare parte o prostie de înaltă concepție care reflectă profețiile și căutările sacre, dar se angajează puternic pe ton și face o lectură utilă. Ca ninja într-o lume afectată de demon, personajul principal este însărcinat să aducă un sul printr-un peisaj periculos post-apocaliptic pentru a-și salva clanul. Ajutat de înțelepți misterioși și de un negustor sarcastic, dar bine intenționat, pe planul astral, primele câteva ore ale jocului te poartă prin niște medii predictibile de 8 biți (pădure, peșteri, junglă etc.), dărâmând demoni, evitând vârfuri și gropi de lavă și lupta cu șefii de la sfârșitul nivelului.
Cea mai strălucitoare bijuterie din coroana The Messenger trebuie să fie misiunea sa aparentă de a oferi un control perfect al personajelor. Mecanicul său central de platformare se bazează pe o metodă numită „cloudstepping”, ceea ce înseamnă practic că lovirea unui inamic, a proiectilului sau a oricărui lucru vulnerabil la sabia dvs. vă oferă un salt bonus în aer. Majoritatea ecranelor sunt configurate pentru a valorifica această abilitate, permițându-le jucătorilor să se lege între gropi fără fund, ziduri zdrobitoare și candelabre. Combinând acest lucru cu câteva îmbunătățiri limitate ale abilităților, o tehnică de alunecare, precum și o săgeată de frânghie, în cele din urmă vă veți petrece cea mai mare parte a timpului în aer evitând între inamici, cârlige și cornișe; odată ce cloudstepping face clic cu tine, te vei întreba de ce un echivalent funcțional abia a apărut în niciun alt joc 2D.
Provocarea generală reușește să se încadreze în acel sentiment „corect”, iar Messenger nu atinge niciodată limitele hardcore ale lui Super Meat Boy (sau, de altfel, niciunul dintre jocurile originale Ninja Gaiden), dar nici nu este un tort, mai ales dacă luându-și timp căutând orice camere secrete. Moartea este, de asemenea, o afacere cu costuri reduse, cu un drăguț demon de rupere a celui de-al patrulea perete numit Quarble, care te salvează întotdeauna de la moarte, luând o mică recompensă din cioburile tale de colecție ca plată și te trimite înapoi la un punct de control pentru a începe peste.
Există și câteva surprize structurale autentice, primele ore ale jocului prezentând niveluri în ordine, înainte de a culmina cu un turn de cristal provocator. În mod ciudat, jocul se transformă direct în acest moment, cu portaluri de timp care trimit jucătorului la variații de 16 biți ale nivelurilor și zone complet noi, de asemenea, toate conectându-se la un hub centralizat. Pentru a evita spoilere suplimentare, rețineți că câteva puzzle-uri de bază și progresul ghicitorilor (toate acestea pot fi banalizate în mod eficient petrecând „cioburi de timp” la magazin pentru un marcator de hărți), și există încă 6 sau 7 adiționale bune ore de conținut din această etapă.
Calitatea prezentării vizuale și audio a The Messenger depășește majoritatea oricărui alt joc de „retraux”, de la coloana sonoră infecțioasă de Rainbowdragoneyes (care se transformă încântător la trecerea între perioade de timp) la cadrele de animație fluide ale personajului principal, la detaliile superbe artă de fundal de paralaxă. Lovirea gloanțelor cu sabia sau sincronizarea perfectă a unei săgeți de frânghie determină întotdeauna un efect de sunet zgârietor, satisfăcător, o formă de feedback nuanțat crucială pentru genul platformer pe care jocurile comparabile l-au bătut deseori. În timp ce a doua jumătate a jocului necesită o retrogradare copioasă, nu se simte niciodată ca o corvoadă, deoarece traversarea capcanelor și a pericolelor acționează din nou ca recompensă proprie.
Dacă jocul cade, este probabil în alegerea inamicului; de exemplu, aceiași demoni verzi, roșii și albaștri vor fi văzuți în aproape toate nivelurile. Această listă limitată nu distruge experiența, însă dușmanii care nu sunt șefi par să fie proiectați în mod deliberat pentru a fi furaje de tun expediate rapid. Același aspect a fost prezent și în jocurile Ninja Gaiden, care îi considerau pe inamici mai mult ca pericole pentru mediu (cum ar fi creaturile zburătoare mereu frustrante concepute să te dea jos din margini, care apar și ele aici) decât pericole formidabile pe cont propriu. Șefii sunt amuzanți să îi dea jos, dar, în afară de câteva excepții, tind să fie și ușor.
Noile abilități de mișcare sunt împărțite în puncte arbitrare ale căutării, ceea ce înseamnă că, deși îți schimbă în mod semnificativ abordarea, rareori ți se oferă agenție pentru a-ți modela personajul într-un anumit mod. Marfa limitată a vânzătorului se ridică doar la câteva upgrade-uri necesare și la unele simpatic, precum și la aceste indicii la prețuri accesibile. După asta, nu mai are nimic de-a face cu toate cioburile culese, așa că așteptați-vă să încheiați aventura cu câteva mii în plus, chiar și după ce Quarble și-a răpit modestul datorat.
Aceste detalii nu ajung niciodată să distrugă intenția The Messenger, care este de a oferi ore întregi de platformă etanșă prin etape frumos construite. Pivotul de la mijlocul jocului nu este singura sa surpriză, iar jocul reușește să angajeze un spirit imprevizibil până la capăt. Este foarte clar că dezvoltatorii de la Sabotage Studio adoră în totalitate genul platformerului, iar oricine care împărtășește această dragoste va găsi The Messenger imposibil de pus în aplicare.
Mai multe: Hypergun Review: Skip the Simulation
Messenger se lansează pe PC și Nintendo Switch pe 30 august 2018 și are un preț de 19,99 USD. Screen Rant a primit o copie pe Nintendo Switch în scopul revizuirii.
Evaluarea noastră:
4.5din 5 (Must-Play)