Planet Alpha este un platformer de puzzle care pune o mulțime de întrebări, dar se împotmolește în propria sa mecanică confuză pentru a le răspunde. Care este costul războiului? Natura își va continua cursul? Ce separă omul și mașina? Planet Alpha este interesat de explorarea acestor idei, dar prin timpul scurt de joacă de patru până la cinci ore, îl face pe utilizator să facă cea mai mare parte a greutății.
Planeta Alfa spune povestea unui explorator singur pe o planetă misterioasă. După o scurtă călătorie prin lumea extraterestră, jucătorul descoperă că această planetă este asediată de o armată de roboți. Ei trebuie să fugă, să sară și să se ascundă pentru a se sustrage războiului care cuprinde lumea. Poate că vor descoperi ceva mai mare pe parcurs.
Legate de: No Man's Sky: Un ghid pentru începători pentru următoarea actualizare
Trebuie spus că Planeta Alfa arată fenomenal. Dezvoltat de o mică echipă de la Planet Alpha ApS din Danemarca, este cu adevărat o dovadă a abilităților lor și o carte de vizită pentru eforturile viitoare. Arta lui Tim Loye Skafte se remarcă aici; peisajul bio-luminiscent amintește de No Man's Sky în cele mai bune condiții. Jucătorul traversează deșerturi, jungle dense, temple antice și peșteri întunecate. Fiecare locație este uluitoare, necesitând o pauză de un moment (accesarea meniului „pauză”, din păcate, ascunde viziunea jucătorului) pentru a lua totul înăuntru. Detalii subtile, cum ar fi mișcarea fiarelor primordiale în depărtare de fluxul și refluxul de plante anemone un mediu bogat și stratificat.
În același spirit al fundalurilor frumoase, desenele personajelor sunt colorate și ușoare. Aventurierul este aproape o ardezie goală, umanoidă și fără caracteristici, permițându-i jucătorului să își plaseze propria interpretare asupra originii sale. Roboții sunt ca invadatorii spațiali din anii 1950, adorabili chiar și în timp ce își croiesc drum prin natură.
Trecând vizualul său arestant, Planeta Alfa nu mai are altceva de oferit. Modul de joc este uneori atât de plictisitor, cât și de frustrant de dificil. Timpul este împărțit între puzzle-uri bazate pe fizică, secțiuni stealth și platforme de bază. Fiecare are înălțimile sale: descoperirea că un schelet uriaș poate fi folosit pentru a-ți zdrobi inamicii, găsind o rută alternativă sub ochii robotului care urmăresc și secvențe de urmărire tensionate de la o creatură uriașă. Cu toate acestea, există o lipsă surprinzătoare de lustruire când vine vorba de mecanică.
Puzzle-urile sunt foarte tradiționale. Mutați un bloc spre dreapta pentru a crea o piatră de temelie pentru accesul la un teren mai înalt. Ocazional, înapoi pentru a găsi un bloc suplimentar. Planeta Alfa se luptă pentru a avansa aceste mecanici la noi înălțimi, dar schimbarea peisajului de la colegii săi în mare parte monocromatici la Playdead (Limbo și Inside) este o atingere plăcută.
Ceea ce oferă Planet Alpha este capacitatea jucătorului de a schimba ora din zi pentru a rezolva puzzle-uri. Cu un simplu clic al unui buton, soarele se estompează în depărtare, primind o mulțime de floră și faună noi pentru a ieși la joacă. Inversul este, de asemenea, adevărat; tranzacționarea în timpul zilei poate curăța căile care au fost odată obstrucționate. Ceea ce se prezintă ca mecanic unic se bucură în curând de simplitatea sa. Toate puzzle-urile sunt șterse fie noaptea, fie ziua; ciupercile creează o cale în lumina lunii, insectele se hrănesc atunci când soarele este afară. Secțiunile în care jucătorul nu este sigur cum să meargă înainte devin un amestec de nasturi.
Platformele Planetei Alpha ratează în totalitate marca. Cea mai mare parte a jocului implică sărind peste goluri, agățându-se de frunzișul de pe stâncă. Ar fi plăcut, poate chiar liniștit uneori, dar mecanica înțepenitoare face dificil de spus când este posibil un salt. De multe ori un jucător va muri fără nicio idee despre cum a ratat un salt care părea simplu. Pe secțiunile în care nivelul se apropie (fie din cauza căderii de resturi, fie a „diapozitivelor” înclinate) există mult prea multe încercări și erori pentru orice fluiditate. Jocul are o caracteristică foarte generoasă a punctului de control, dar s-ar putea argumenta că este mai bine să reîncepeți mai puțin frecvent decât să resetați în mod constant, chiar dacă este o cale scurtă înapoi.
Există mai multe secțiuni cu greutate redusă care se simt aruncate în scopul de a amesteca platforme mai de bază și, deși sunt ocazional distractive, se simt ca DLC intercalat în întreaga poveste principală. Nu există nicio conexiune reală cu narațiunea, cu excepția unor realizări criptice (pe Steam, PS4 și Xbox), așa că adevăratul mister este motivul pentru care au fost incluse deloc.
Unde Planet Alpha își arată adevăratele culori este în nivelurile sale stealth. Un mecanic de scufundare este frecvent utilizat pentru a parcurge secțiuni înguste de platformă, dar adevăratul său scop este de a ajuta la evitarea detectării de la numeroasele mașini ale armatei robotului și de la ocazional, o parte a vieții sălbatice agresive. Aceste secțiuni sunt în mod constant frustrante. Când se ascunde în iarbă înaltă sau în altă vegetație, jucătorul rămâne nevăzut de inamic. Dar uneori chiar și cea mai mică mișcare îi alertează instantaneu asupra poziției tale. Alteori jucătorul poate direcționa imediat un robot urmăritor, ducându-se pur și simplu în iarbă, chiar dacă robotul îi urmărește în timpul acestei acțiuni. Acest lucru poate duce la un joc neintenționat de hilar. Pe de altă parte, consecința eșecului este extremă aici: majoritatea dușmanilor ucid instant jucătorul.Jucătorul se va trezi deseori încercând să treacă prin secțiuni mai dure, așteptând cantități excesive de timp pentru ca inamicii să-și termine ciclul sau repetând zone din cauza unor mici erori de mișcare. Aceste secțiuni furtive evidențiază o problemă cheie cu Planeta Alfa: își fixează obiectivele asupra lunii, dar nu decolează deloc.
Planeta Alfa are probleme majore cu mecanica sa, dar toate acestea ar putea fi iertate dacă ar spune povestea pe care și-a propus să o spună. La urma urmei, puzzle-urile și platformele sunt uneori frustrante, dar niciodată imposibile. Întotdeauna există o cale prin care jucătorul nu s-a gândit la asta, care îi va lăsa să-și bată fruntea. Dar povestea nu oferă o astfel de amânare.
Jucătorul este un explorator, clar dintr-o altă lume (el / ea poartă un costum spațial). Scopul lor pe planetă este necunoscut, abilitatea lor bruscă de a controla timpul inexplicabilă. Aceste întrebări rămân fără răspuns sub masca falsă a „interpretării”. Natura ciclică a poveștii și relatarea ei tăcută și meditativă este senină, dar există o disonanță între ideile pe care le prezintă și modul în care jucătorul trebuie să urmărească răspunsurile. Jucătorul se simte complet inactiv în poveste (cu excepția unui segment spre final), urmărind pur și simplu cum lumea cade în jurul lor. Ei nu au nicio legătură cu acest pământ, dar urmăresc misterele sale mai mari. Platformele 2D sunt limitate în ceea ce privește designul lor, iar în Planet Alpha se arată cu adevărat. Tăcerea poveștii nu spune multe aici; nu spune nimic.Jocul te poate duce la adâncurile nucleului unei planete, dar pe temele sale mai mărețe, nu reușește niciodată să zgârie suprafața.
Planeta Alfa este drăguță și îi va mulțumi pe cei care caută o scurtă călătorie pe un teren nou și familiar, dar timpul și banii ar fi mai bine cheltuiți pentru predecesorii superiori.
Următorul: Recenzie Elea - Un Sim de mers pe jos stângaci, dar frumos
Planet Alpha este acum disponibil pe Steam, Xbox One, PS4 și Nintendo Switch pentru 19,99 USD. O copie digitală PS4 a fost furnizată Screen Rant în scopul revizuirii.
Evaluarea noastră:
2.5din 5 (Destul de bun)